La cules de catina

Desi a aparut prin piete inca din august,octombrie e luna cea mai potrivita pentru culesul catinei(sau achizitionarea ei).Eu prefer sa o culeg personal,din zone nepoluate.De la culesul propriu zis si pana la asezarea sticlelor cu sirop sau borcanelor cu gem pe raftul din camara,e o munca de Sisif ce necesita putin curaj,multa rabdare si foarte mult timp.
Tepii lungi si ascutiti ar descuraja pe multi insa eu nu ma dau batuta asa usor.Inarmata cu un clestisor(ma rog,un cleste destul de serios)am cules cat sa-mi ajunga pentru sirop,ulei,sapun si inca multe altele.

Daca doriti sa va luati catina dar nu stiti prea multe retete,va pot da eu cateva sugestii.
Cea mai cunoscuta este reteta de catina cu miere.Se aseaza bobitele spalate in prealabil intr-un borcan si se toarna peste ele miere de albine.
Eu prefer siropul.Se poate consuma ca atare,o lingura-doua pe zi,se pot prepara niste clatite absolut delicioase,sau se poate consuma cu apa minerala ca si bautura racoritoare.
Pentru a separa nectarul de seminte si coji se dau boitele de catina curate prin masina de facut suc de rosii.Functioneaza neasteptat de bine si pentru catina.Sucul rezultat se poate amesteca cu doua treimi miere de albine.Nu se fierbe,doar se amesteca cu miere.Se amesteca foarte bine pana se dizolva mierea apoi se depoziteaza in loc rece.Din experienta mea de-a lungul anilor,siropul se mentine destul de bine timp de 5-6 luni la frigider.La temperatura camerei,la un moment dat incepe sa fermenteze.
O alta metoda de preparare a siropului este amestecarea sucului de catina cu zahar.Stiu,stiu,nu e sanatos insa e preferabil sa renuntam la zaharul din alte alimente si sa putem consuma cateva lingurite de sirop pe zi.
La un litru de suc se adauga 1,2 kg de zahar,se amesteca bine timp de cateva zile,cam atat ii trebuie zaharului sa se topeasca complet,apoi se pune in sticle curate si se tine in loc racoros,nu neaparat la frigider.In acest fel nu fermenteaza si poate fi tinut si un an intreg.O solutie de compromis ar fi jumatate zahar,jumatate miere sau folosirea zaharului invertit.
Cojile si semintele ramase de la stoarcerea sucului se pot usca(undeva pe un calorifer sau in cuptor la temperatura de maxim 40 de grade).Iarna se poate face un ceai vitaminizant nemaipomenit cu arome reale nu fake-uri,in combinatie cu macese,afine,mere uscate,etc,ceai benefic in starile de raceala si gripa,preventiv si curativ sau pentru intarirea imunitatii organismului.
O alta metoda de preparare este gemul insa prin fierbere se pierd marea majoritate a vitaminelor asa ca nu recomand.
Uscarea bobitelor intregi e putin mai dificila,avand invedere ca temperaturile au scazut mult si neavand caldura necesara in mod sigur ar mucegai.Insa cu putina vointa se pot usca foarte bine intr-un cuptor incalzit la 40-45 de grade maxim,sau intr-un aparat special destinat deshidratarii legumelor si fructelor.
Pentru ca si pielea are nevioe de vitaminizare,din bobitele uscate putem prepara un ulei foarte nutritiv si cu efecte remarcabile in reducerea ridurilor.100 de grame de bobite uscate se dau prin rasnita de cafea apoi se pun la macerat in 250 de ml de ulei din samburi de struguri.Dupa 2 saptamani,timp in care agitam de cateva ori pe zi,filtram uleiul si il punem in sticlute mici inchise la culoare.Uleiul rezultat este de o culoare portocaliu intens.Coloreaza pielea pe moment insa dupa cateva ore uleiul se absoarbe in piele si culoarea intensa dispare,lasand o piele fina si hidratata cu o nunata usor aurie.

In curand veti gasi regasi in gama de sapunuri Lavandine,sapunul cu catina,cremos,fin ,cu o multime de catina abia culeasa.